Calibrarea dincolo de Photoshop

Problema pe care o rezolvă acest modul este una de scară, nu de grafică. O imagine digitală nu „știe” cât de mare e în realitate. Doi pixeli alăturați pot reprezenta doi milimetri pe o acuarelă mică sau doi centimetri pe o pânză de doi metri. Orice ramă desenată fără să raportezi imaginea la lumea fizică va fi, statistic, greșită.

Intrarea: o singură măsurătoare onestă

Artistul introduce un singur lucru pe care îl știe cu certitudine: dimensiunea reală a pânzei în centimetri — de exemplu 70 × 100 cm. Atât. Nu i se cere DPI, nu i se cere să redimensioneze, nu i se cere să deschidă un editor.

Traducerea: pixeli pe centimetru

Din lățimea în pixeli a imaginii (W_px) și lățimea reală în centimetri (W_cm), sistemul derivă factorul de scară:

pixeli_per_cm = W_px / W_cm

Acest factor este puntea dintre digital și fizic. El nu depinde de ecran, de zoom sau de rezoluția de afișare — este o proprietate a perechii (imagine, pânză reală).

Ieșirea: grosimea ramei, proporțională la milimetru

Fiecare profil de ramă este definit în centimetri (grosimea reală a baghetei). Grosimea afișată în pixeli devine atunci:

grosime_px = grosime_profil_cm × pixeli_per_cm

Rezultatul: rama de pe ecran ocupă exact aceeași fracțiune din operă pe care ar ocupa-o bagheta fizică pe pânza reală. O ramă de 4 cm pe o pânză de 100 cm va arăta subțire; aceeași ramă pe o acuarelă de 20 cm va arăta dominantă — exact cum se întâmplă în realitate.

De ce „dincolo de Photoshop”

Un editor grafic tratează problema ca pe o compoziție de straturi: deschizi imaginea, adaugi un cadru, îl redimensionezi din ochi, repeți pentru fiecare lucrare. Procesul e manual, ne-repetabil și depinde de priceperea fiecăruia.

ArtVinci tratează problema ca pe un calcul determinist: o intrare măsurabilă (cota în cm), o formulă, o ieșire corectă de fiecare dată. Artistul nu trebuie să fie grafician. Trebuie doar să-și cunoască pânza.